Proiectată de arhitectul Ion D. Berindei și inaugurată în 1925, clădirea a fost Palat de Justiție înainte să devină sediul unui complex muzeal. În spatele fațadei neogotice se află o istorie care începe cu vechea Curte Domnească a Moldovei.
În centrul Iașului se află o clădire pe care milioane de oameni o recunosc din fotografii, dar a cărei istorie începe cu mult înainte de ridicarea turnurilor sale. Palatul Culturii a fost construit pe locul vechii Curți Domnești, a funcționat timp de decenii ca Palat de Justiție și a devenit, în 1955, un important spațiu dedicat muzeelor. Povestea sa este și povestea transformărilor prin care a trecut orașul.
O clădire nouă, ridicată pe un loc cu o istorie de secole
Palatul Culturii nu a apărut într-un spațiu lipsit de trecut. Clădirea se ridică, în parte, pe locul vechilor curți domnești ale Moldovei, menționate în documente încă din 1434.
Înaintea actualului edificiu, aici a existat un palat construit în vremea domnitorului Alexandru Moruzi, între 1806 și 1812. Clădirea a fost refăcută în timpul lui Mihail Sturza, în perioada 1841–1843, iar în 1904 a fost demolată.
Actualul Palat al Culturii a preluat parțial temeliile vechiului palat. Astfel, construcția de la începutul secolului al XX-lea a păstrat o legătură materială cu o etapă mai veche a istoriei orașului.
Această suprapunere a epocilor a alimentat și una dintre cele mai cunoscute povești locale: legenda celor 365 de încăperi, câte una pentru fiecare zi a anului. Este o tradiție asociată vechiului palat, nu o informație istorică demonstrată despre numărul real al camerelor actualului edificiu.
Ion D. Berindei, arhitectul care a desenat Palatul Culturii
Proiectul clădirii îi aparține arhitectului Ion D. Berindei, unul dintre reprezentanții importanți ai arhitecturii românești de la începutul secolului trecut.
Format la Paris, la École des Beaux-Arts, Berindei a conceput Palatul în spiritul marilor clădiri administrative occidentale. A ales o arhitectură în care predomină elementele neogotice, completate de influențe romantice și neobaroc.
Lucrările de construcție s-au desfășurat între 1906 și 1925. Primul Război Mondial a afectat desfășurarea proiectului. În timpul conflictului, clădirea a fost folosită de trupe rusești și românești, iar ulterior a devenit spital militar.
După război, lucrările au fost continuate, iar inaugurarea oficială a avut loc la 11 octombrie 1925. La ceremonie au participat regele Ferdinand I și regina Maria.
Edificiul a fost conceput inițial pentru funcții administrative și judiciare. Dimensiunile sale, turnul central și bogăția elementelor decorative îl diferențiau de clădirile obișnuite ale orașului.
Ce ascunde arhitectura Palatului Culturii
Privită din exterior, clădirea atrage atenția prin turnul central, ferestrele înalte, arcadele și ornamentele inspirate din arhitectura gotică. Stilul neogotic folosește, printre altele, arcuri ascuțite și forme verticale, care dau impresia de înălțime și monumentalitate.
Palatul are însă și o poveste tehnică interesantă. Deși aspectul său amintește de construcțiile istorice din piatră, arhitecții și constructorii au folosit materiale mai ușoare și mai economice. Unele decorațiuni interioare au fost realizate dintr-un material numit bois-ciment, cunoscut și ca rumbeton, brevetat de Henri Coandă. Amestecul de ipsos, clei și ciment imita textura lemnului de stejar.
Pentru începutul secolului al XX-lea, dotările clădirii erau moderne. Palatul beneficia de iluminat electric, încălzire pneumatică, ventilație, termostate și instalații de aspirare centralizată. O parte dintre aceste sisteme porneau din subsol, unde se afla centrala tehnică.
Aceste detalii arată că proiectul lui Berindei nu urmărea doar realizarea unei clădiri impunătoare, ci și adaptarea ei la cerințele unei instituții publice moderne.
Mozaicul cu animale fantastice și sălile care spun povești diferite
Unul dintre cele mai interesante elemente decorative se află în holul central. Pardoseala include un mozaic figurativ cu reprezentări de acvile bicefale, dragoni, grifoni și lei. Aceste creaturi fac parte dintr-un bestiar gotic, adică un repertoriu artistic de animale reale și fantastice, folosite cu rol decorativ și simbolic.
Modelul mozaicului a fost inspirat de o compoziție medievală din biserica abației Saint-Pierre-sur-Dives din Franța. Alegerea unui asemenea model arată interesul arhitectului pentru arta medievală europeană.
La etaj se află Sala Voievozilor, una dintre încăperile reprezentative ale Palatului. Aici poate fi văzută galeria de portrete a conducătorilor asociați istoriei românilor și Moldovei. Sala are și un șemineu monumental din marmură, decorat cu un arbore istoric și portrete ale unor domnitori.
O altă încăpere importantă este Sala Henri Coandă, care păstrează elemente decorative și arhitecturale legate de concepția inițială a edificiului.
Palatul nu este, așadar, interesant doar prin fațadă. O parte importantă a identității sale se găsește în interior, în pardoseli, vitralii, feronerie, scări și decorațiuni.
De la Palat de Justiție la Palat al Culturii
Timp de aproximativ trei decenii, clădirea a avut o funcție administrativă și judiciară. A fost cunoscută drept Palatul Administrativ și de Justiție, găzduind instituții ale orașului.
În 1955, destinația sa s-a schimbat. Edificiul a devenit Palatul Culturii și a început să găzduiască instituții muzeale. Această transformare a păstrat clădirea în centrul vieții publice, dar i-a schimbat rolul: dintr-un spațiu al administrației și justiției, a devenit un loc dedicat patrimoniului, cercetării și educației.
Astăzi, în Palat funcționează Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, care reunește patru muzee: Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”.
Clădirea a trecut și printr-un amplu proces de restaurare, finalizat în 2016, înainte de redeschiderea pentru public din luna aprilie a aceluiași an. Lucrările au vizat atât structura și fațadele, cât și pardoselile, elementele decorative, sălile reprezentative și componentele artistice.
Ce pot descoperi vizitatorii în Palatul Culturii
Pentru cei care trec prin centrul Iașului, Palatul oferă mai mult decât posibilitatea unei fotografii în fața unei clădiri reprezentative.
Vizitatorii pot explora cele patru muzee, pot vedea Holul de Onoare, Sala Voievozilor și Sala Henri Coandă și pot descoperi colecții care acoperă domenii diferite ale istoriei, artei, etnografiei și tehnicii.
Un punct de atracție este și Turnul cu Ceas. Orologiul are trei cadrane, iar mecanismul său este legat de tradiția muzicală a clădirii. La fiecare oră exactă, carillonul interpretează „Hora Unirii”. Un carillon este un instrument muzical format din clopote acordate, acționate printr-un mecanism.
Accesul în muzee și în sălile reprezentative se face pe baza biletelor corespunzătoare, iar vizitarea Turnului cu Ceas presupune un bilet separat și participarea la un tur ghidat. Programul și tarifele pot fi consultate pe site-ul oficial al Complexului Muzeal Național „Moldova”.
Un monument care face legătura între mai multe epoci ale Iașului
Palatul Culturii este astăzi unul dintre reperele după care este recunoscut Iașul. Dar valoarea sa nu stă numai în dimensiuni sau în arhitectura spectaculoasă.
Sub clădirea ridicată la începutul secolului trecut se află urmele unei vechi reședințe domnești. În interior se păstrează elemente decorative inspirate din arta europeană medievală, iar funcția actuală leagă monumentul de viața culturală a orașului.
De la Curtea Domnească la Palatul de Justiție și apoi la instituția muzeală de astăzi, edificiul a trecut prin schimbări care reflectă istoria Iașului. Tocmai această continuitate îl face interesant nu doar pentru turiști, ci și pentru oamenii care locuiesc aici.
Pentru unii ieșeni, Palatul este locul vizitat în copilărie, pentru alții este punctul de întâlnire din centrul orașului sau locul în care au descoperit pentru prima dată un muzeu.
Sursa foto: Historia.ro
